Istoricul Localității Dragoslavele

Despre comuna Dragoslavele se vorbeşte încă din secolul al XV-lea , prin comuna Dragosiavele trecând cele mai multe expediții întreprinse de voievozii noştri peste munți sau din Transilvania la noi, cum dovedesc numeroase documente.

Aşezata la întretăierea unor importante cai de comunicare - şoseaua europeana ce leagă Braşovul de Piteşti si Bucureşti si drumul National spre Târgovişte - comuna Dragosiavele poate fi considerata un "centru''.

Ea beneficiază nu doar de aşezare la drumul european ci si de clima plăcuta datorita altitudinii de aproximativ 650 m si munților care o înconjoară, munți ale căror vârfuri depăşesc 1850m.

Dintotdeauna, localitatea noastră si locuitorii ei au atras atenția calatorilor, a oamenilor de cultura, a tuturor celor care au cunoscut-o si i-au cunoscut oamenii, hărnicia, dăruirea, frumusețea.

Camil Petrescu remarca: "După Dragosiavele , alături de carele lungi de 8-10metri, cu buşteni, întâlnim adesea femei calare pe cai mici, cu şei mari de lemn, acoperite cu blana de oaie, mereu cu pălăriuţe negre, uneori peste marame cu ii, înflorite altițe si cu şabace, in opinci scorțoase. Spre Mateiaş, şoseaua pietruita văros urca întortocheat, pare ca uneori da in gol, intr-o apa a cerului, pentru ca, trecut de ocol, valea sa se prăvălesca jos de tot, cu drumuri si sate acolo, in fundul larg al ei"

Astfel, intr-un privilegiu comercial ce confirma relațiile cu Braşovul, la 20 ianuarie 1368, Vladislav domn al Tarii Romaneşti si Ban al Severinului amintea ca negustorii plăteau “vama la Câmpulung, sau lângă”.

In sec. al XV-lea , in 1413, Mircea Cel Mare reînnoieşte vechile vămi si târguri de la Câmpulung si menționează "vama de la Dâmbovița".

Numele este amintit in documente din arhiva Braşovului iar, intr-un document din 1451 Vladislav al II-lea se refera la Dragoslavele si Rucăr. După ce la 1510 Vlad voievod scrie despre “schilerii” din Dragoslavele, datele si mențiunile devin tot mai abundente.

Nicolae lorga situa Posada in zona aceasta (Dragoslavele-Bran) si aprecia ca pe aici au trecut la 1330 ostile lui Carol Robert.

Tot pe aici se pare ca a venit la 1395 regele Sigismund si, după ce "a dat un act lângă satul ce-I zice Câmpulung", a fost bătut in lupta, conform aceluiaşi istoric, de trupele lui Vlad - Vodă.

In documentele din sec. XVII-lea se arata ca Dragoslovenii erau însărcinaţi cu paza graniței, aveau proprietăţi si-n afara hotarelor satului iar locuitorii scutiți prin hrisoave domneşti de dări.

Istoria acestor locuri a fost mereu zbuciumata. Pe la 1641 -1642 au venit din zona Hațegului locuitori noi, numiți rudari - adică aurari. Termenul de „rudari" provine din cuvântul slav "ruda" = stanca (aurifera).

In secolul XVII-lea, Vintilă Vornicul i-a "rumenit" pe locuitorii aşezării dar, prin mijlocirea lui Matei Basarab s-au răscumpărat cu 3000 de galbeni. Crucea de piatra din centrul localității, cruce din 1642, consfințeşte acest moment al eliberării, iar la 1647, acelaşi, voievod menționează Ia 10 aprilie"vama domneasca de la schela Rucărului si a Dragoslavelor , aceasta din urma având sub ascultare încă 12 sate: pana la Coteneşti, Nucşoara, Slănic, Albeşti, Lereşti sau Nămăeşti”.